La inceput eram fratioara lui Flori, apoi am devenit fata lui tati. Am crescut cu handbal, fotbal, sarituri cu schiurile. Am mai crescut putin sau putin mai mult si am ajuns la facultate, unde se stie ca numarul de fete dintr-o grupa nu depaseste numarul de picioruse al unei omide. Acum o saptamana am inceput practica si uite asa am ajuns azi sa fiu singura fata intr-o masina cu 4 barbati si daca atunci cand baietii ies la bere trebuie sa vorbeasca neaparat despre…umm…bere, despre ce se putea vorbi intr-o masina decat despre…exact…masini. Una peste alta, intre schimbarea unei surse si un pahar cu apa, mi-am dat seamna ca e ok, se mai gasesc si alte subiecte de discutie; am aflat ca cele mai ieftine masini sunt in Belgia, ca importanta e pana la urma baza de date, ca orice ai face, nu lasa acces la Internet pe o statie pe care sunt date importante (mai ales cu asemenea utilizatori), ca instalarea unei distributii de Linux nu poate fi nici macat o gluma in reteaua asta, care se pare ca are 500 de calculatoare in total, ca salata a la russe nu are “carnita”, ca perioada asta a Romaniei in care toata lumea foloseste “englezisme” pentru a parea mai interesanti seamana cu perioada din anii ‘80, cand toata lumea se “frantuzea”.
Concluzie: totul a pornit de la Flori.
“
Apoi m-am uitat langa mine…oameni tacuti asezati pe gramezi de banci sau grabindu-se sa nu piarda momentul…Si brusc mi s-a facut dor…mi-e dor sa scriu o pagina intreaga de “t”-uri, mi-e dor sa musc dintr-un mar mare, de alba ca zapada si cei sapte pitici, de fiecare pitic in parte, sa stau in banca mea din mijloc, cuminte, cu mainile la spate, sa fac un om mare, mare, mare de zapada, sa scriu cu un creion cu mina proasta, sa arunc cu un cocolos de hartie, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi…