…

Nori…nori mici, mari, fumeganzi, urati, pufosi, plini de clabuci… azi era doar unul…mititel…rasfirat…alergand usor sa-i prinda din urma pe ceilalti…Imi pare rau ca nu l-am urmarit pana la final…era genul de norisor pe care ai vrea sa stai la final, cantand la harpa… m-am uitat la el…  el la mine… si nu mi-a spus nimic… …nici macar daca o sa fie la final numai si numai pentru mine… Apoi m-am uitat langa mine…oameni tacuti asezati pe gramezi de banci sau grabindu-se sa nu piarda momentul…Si brusc mi s-a facut dor…mi-e dor sa scriu o pagina intreaga de  “t”-uri, mi-e dor sa  musc dintr-un mar mare,  de alba ca zapada si cei sapte pitici, de fiecare pitic in parte, sa stau in banca mea din mijloc, cuminte, cu mainile la spate, sa fac un om mare, mare, mare de zapada, sa scriu cu un creion cu mina proasta, sa arunc cu un cocolos de hartie, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi…

Gand…

Si daca gandul nu ne apartine…adica daca vine de undeva din exterior, cum zice Jung, de ce suntem tot noi raspunzatori pentru el? (“Si tot ce-au gresit ei, cu gandul si cuvantul, Tu ca un Dumnezeu bun si de oameni iubitor iarta-i.”)

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!