A murit Luciano Pavarotti. Tacere…

Azi e ziua mea. Implinesc 19 ani si 11 luni si avand in vedere ca e soare, e frumoasa ca mine . N-o sa incep sa fac liste cu ce-am/n-am realizat pana la varsta asta. Singura lista pe cae o s-o fac e cu jeleurile pe care mi le datoreaza fiecare si astfel, in ordinea numerelor de pe tricouri, avem: o punga Time , o punga Flori/babaua/bebele/sisteru’ si…cireasa de pe jeleuri, Alin 7 pungulie ;;).
Ce e mai important pentru mine e ca imi pare bine sa spun ca v-am cunoscut pe toti, ca am trait astia aproape 20 de ani langa si aproape de voi, mami, tati, Flori, Vladut, Time, Oana, Alin, Bubu, Ari si va mai stiti voi care sunteti… Ca tot ma intrebau Time si Alin ce vreau de ziua mea…nu vreau nimic, imi e de ajuns ce am deocamdata. Planuri de viitor? Multe. O sa se intample toate cu timpul.
Felicitarile, masa si dansul nu se stie daca vor avea loc. We’ll see. Va pup pe toti…and…have a nice, happy day.

Ca tot e US Open in plina floare, go Serena, Venus (tot asa, Sharapova …aici am fost rea) si Rodica (Roddick pentru necunoscatori ;;))

Putini au fost, multi vor fi… cei care-si vor dezvolta o viata sociala virtuala… irc, chat, forum, liste de discutii etc… toate ii unesc pe cei care au pasiuni comune, cauta un raspuns la o problema sau pur si simplu vor sa vorbeasca cu un strain si uite asa se creeza universul tau, micut si in care nu primesti decat oamenii pe care-i vrei tu, pe care-i vezi dupa chipul si asemanarea bunului tau plac. Te supara cineva, in doua secunde l-ai ignorat si nu vei mai auzi nimic de la el… Intrebarea e…dupa ce ajungi in universul tau micut, virtual, de tine statator… mai vrei sa te intorci la realitate? Care este limita pe care poti/vrei s-o suporti intre realitate si virtual? Exista vreuna?

Mai nou, lumea s-a apucat de blogareala… Nu mai e valabila faza cu “Esti in pagini aurii, deci existi.”–>”N-ai blog? ”