Ou, happy day

Surioara mea se căsătoreşte!

Amintire

Îmi aduc aminte că eram în clasa a şasea sau a şaptea… Trebuia să mergem la un concurs cu întrebări dintr-o carte, concurs pe echipe.  Eram cu Ana,  Alex (Nechi) şi cu Tibi în echipă. Ce mult timp a trecut de atunci… La ora de română discutam despre carte şi dezbăteam dacă e bine ce-a făcut “eroina”. Pe atunci vedeam totul în alb şi negru… Copii de 12-13 ani vorbind despre avort… Îmi vine să şi râd acum când mă gândesc – copii vorbind despre lucruri serioase. Şi eu eram cea mai convinsă că deţin adevărul absolut. Da, eu…eu eram implicată într-o dezbatere… Pe vremea aia nu-mi era frică de oameni. O să mă întrebi acum de ce mi-e frică de oameni. Ei… mă privesc şi îşi fac repede păreri. E mai uşor să te pierzi printre ceilalţi.

Living in a men’s world

La inceput eram fratioara lui Flori, apoi am devenit fata lui tati.  Am crescut cu handbal, fotbal, sarituri cu schiurile. Am mai crescut putin sau putin mai mult si am ajuns la facultate, unde se stie ca numarul de fete dintr-o grupa nu depaseste numarul de picioruse al unei omide. Acum o saptamana am inceput practica si uite asa am ajuns azi sa fiu singura fata intr-o masina cu 4 barbati si daca atunci cand baietii ies la bere trebuie sa vorbeasca neaparat despre…umm…bere, despre ce se putea vorbi intr-o masina decat despre…exact…masini. Una peste alta, intre schimbarea unei surse si un pahar cu apa, mi-am dat seamna ca e ok, se mai gasesc si alte subiecte de discutie; am aflat ca cele mai ieftine masini sunt in Belgia, ca importanta e pana la urma baza de date, ca orice ai face, nu lasa acces la Internet pe o statie pe care sunt date importante (mai ales cu asemenea utilizatori), ca instalarea unei distributii de Linux nu poate fi nici macat o gluma in reteaua asta, care se pare ca are 500 de calculatoare in total, ca salata a la russe nu are “carnita”,  ca perioada asta a Romaniei in care toata lumea foloseste “englezisme” pentru a parea mai interesanti seamana cu perioada din anii ‘80, cand toata lumea se “frantuzea”.

Concluzie: totul a pornit de la Flori.

Tagged, tagged, tagged

Uite ca Vladut imi da de lucru sa scriu 5 melodii care vor ramane mereu in playlistu’ meu…So here we go:

1. Staind – Outside

2. Cargo – Ziua vrajitoarelor

3. Leonard Cohen – In my secret life

4. Lake of tears – The homecoming

5. Garbage – Drive you home

Si taguiala se duce la…  Time ,  Flori si Aless.

Happy Studentiada day ;;)

Ca tot e US Open in plina floare, go Serena, Venus (tot asa, Sharapova …aici am fost rea) si Rodica (Roddick pentru necunoscatori ;;))

Putini au fost, multi vor fi… cei care-si vor dezvolta o viata sociala virtuala… irc, chat, forum, liste de discutii etc… toate ii unesc pe cei care au pasiuni comune, cauta un raspuns la o problema sau pur si simplu vor sa vorbeasca cu un strain si uite asa se creeza universul tau, micut si in care nu primesti decat oamenii pe care-i vrei tu, pe care-i vezi dupa chipul si asemanarea bunului tau plac. Te supara cineva, in doua secunde l-ai ignorat si nu vei mai auzi nimic de la el… Intrebarea e…dupa ce ajungi in universul tau micut, virtual, de tine statator… mai vrei sa te intorci la realitate? Care este limita pe care poti/vrei s-o suporti intre realitate si virtual? Exista vreuna?

Mai nou, lumea s-a apucat de blogareala… Nu mai e valabila faza cu “Esti in pagini aurii, deci existi.”–>”N-ai blog? ”

…

Nori…nori mici, mari, fumeganzi, urati, pufosi, plini de clabuci… azi era doar unul…mititel…rasfirat…alergand usor sa-i prinda din urma pe ceilalti…Imi pare rau ca nu l-am urmarit pana la final…era genul de norisor pe care ai vrea sa stai la final, cantand la harpa… m-am uitat la el…  el la mine… si nu mi-a spus nimic… …nici macar daca o sa fie la final numai si numai pentru mine… Apoi m-am uitat langa mine…oameni tacuti asezati pe gramezi de banci sau grabindu-se sa nu piarda momentul…Si brusc mi s-a facut dor…mi-e dor sa scriu o pagina intreaga de  “t”-uri, mi-e dor sa  musc dintr-un mar mare,  de alba ca zapada si cei sapte pitici, de fiecare pitic in parte, sa stau in banca mea din mijloc, cuminte, cu mainile la spate, sa fac un om mare, mare, mare de zapada, sa scriu cu un creion cu mina proasta, sa arunc cu un cocolos de hartie, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi…

Gand…

Si daca gandul nu ne apartine…adica daca vine de undeva din exterior, cum zice Jung, de ce suntem tot noi raspunzatori pentru el? (“Si tot ce-au gresit ei, cu gandul si cuvantul, Tu ca un Dumnezeu bun si de oameni iubitor iarta-i.”)

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!